Ca român din diaspora, mă simt și eu pic atacat, de frate-miu și de Adrian Năstase, amândoi “acuzând” diaspora că ei au decis votul.
Pe lângă absurditatea ideii că românii de aici ar trebui să aibă mai puțin de spus pentru că ei “nu mai știu cum stau lucrurile”, mă amuză mult următorul citat de pe blogul lui Năstase:
Ce control avem insa in afara acestor spatii, care nu sunt sub jurisdictia statului roman? Deplasarea cu autocare pentru turisti electorali poate ca nu este sanctionata in tarile respective.
Poate se referă la avioane electorale, că din New York mai greu poți ajunge cu autocarul între secții. 
Să știi că n-au altceva mai bun de făcut românii din afara țării decât să se dea cu autocarul ca să îl voteze pe Băsescu de mai multe ori.
Noi și cei de la comunele și satele izolate din România, unde tot Năstase spune că se practică de fapt turismul electoral (spre deosebire de urban unde, spune el, procentul este mult mult mai mic). Ne-a făcut și țărani cu ocazia asta. Not that there’s anything wrong with it.
Încep să mă simt un pic ca Lăpușneanu, cu al lui “dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”.
